Evenimente
s5 logo
logo right

Proiectul „Medievalia – Texte fundamentale ale culturii române medievale” face parte din Programul PA16/RO12 „Conservarea și revitalizarea patrimoniului cultural și natural” – Schema de granturi mici, finanțat prin Mecanismul Financiar SEE 2009-2014 avand ca Operator de proiect Ministerul Culturii – Unitatea de Management a Proiectului.
Inițiatorul proiectului este Asociația Excelență prin Cultură în parteneriat cu Biblioteca Academiei Române.
Prin acest proiect ne-am propus identificarea unui corpus prioritar în domeniul literaturii române vechi și punerea acestuia, în format digital, la dispoziția publicului.
In Evul Mediu timpuriu, majoritatea cărților care s-au produs au fost cărți liturgice și au fost folosite de către preoți și călugări în biserici și mănăstiri. Fiecare cultură - spunea Lucian Blaga – ființează ca un ansamblu de soluții pe care spiritul unui popor le dă istoriei - adică timpului - și condițiilor geografice - adică spațiului. Interogarea fiecărei culturi trebuie să producă, în cazul unor întrebări și al unor răspunsuri corecte, imaginea spiritului creator al colectivității în chestiune. O primă întrebare, întrebare primordială, trebuie să încerce a desluși substanța și caracteristicile celor dintâi organizări spirituale. Iată de ce socot că este nevoie ca, în cazul nostru, în cazul unui popor în a cărui limbă cuvintele carte și a scrie, moștenite din latină, atestând lucrarea legilor fonetice și mărturisind neîntreruperea lucrului cărturăresc în spațiul pe care acest neam s-a alcătuit, să nu trecem cu vederea faptele întâmplate până în momentul în care literatura română veche prinde să se înfiripe, adică în primul mileniu al existenței românilor. Cu siguranță că în spațiul unde s-a petrecut geneza poporului român, un spațiu creștin, s-au scris și s-au citit cărți (verbul „lecturii” este de origine slavă, făcea acest lucru preotul într-o biserică unde s-a oficiat mult timp în această limbă de cult) mai întâi în latinește și în grecește, ulterior în slavonă.
Manuscrisele în limba slavonă din secolul al XV-lea reprezintă unele dintre mărturiile cele mai de preț, ele ilustrând valoarea școlii de copiști și caligrafi a lui Ștefan cel Mare și nivelul vieții spirituale și culturale din centrele monastice moldovenești. Dintre acestea menționăm manuscrisele de la Mănăstirea Neamț ale lui Gavril Uric, care conservă în copiile sale operele cele mai importante ale lui Eftimie de Târnovo, în variantele lor cele mai vechi, pierdute în țările slave. Lor li se adaugă lucrările lui Grigore Țamblac, Mitropolit de Kiev, anterior și egumen al Neamțului (manuscrisele 164, 309), dar și Pomelnicul de la Bistrița (slav 78), câteva Pravile, dar și o serie de miscelanee slave din Țara Românească, incluzând pravile și texte ale Părinților Bisericii.
Selecția operată în cadrul acestui proiect a reținut câteva lucrări de morală creștină, cărți populare sau lucrări ale marilor monahi și înțelepți asceți, conținând norme, principii și pilde pentru formarea bunului creștin sau pentru viața ascetică și desăvârșirea spirituală, texte cu largă circulație în cultura română veche: romanul Varlaam și Ioasaf, în prima traducere aparținând lui Udriște Năsturel, reluată într-o copie mai târzie cu câteva decenii în ms. rom. 588 (c. 1670), Dioptra lui Vitalie de la Dubna, tradusă pentru prima dată de Staico grămăticul la sfârșitul secolului al XVII-lea (ms. rom. 2341), Scara dumnezeiescului urcuș a Sf. Ioan Sinaitul, în prima sa traducere de la începutul aceluiași secol (ms. rom. 5419) și într-o altă versiune din epoca brâncovenească (1693) păstrată în manuscrisul 2512, Filocalia, în prima variantă românească datând din 1769 (ms. rom. 2597).
Corpusul include și câteva scrieri de referință ale literaturii române vechi, opere care marchează etape noi în abordarea unor teme și stiluri sau în formarea limbii literare: Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, prima operă parenetică din cultura română, scrisă în slavonă după modelele bizantine binecunoscute, în versiunea românească din manuscrisul 3488 de la începutul secolului al XVIII-lea, Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, prima operă versificată a literaturii române, din manuscrisul autograf al mitropolitului de la sfârșitul secolului al XVII-lea (ms. rom. 446), Didahiile lui Antim Ivireanul, primele predici originale, exemple de artă oratorică bisericească, transcrise de Efrem grămăticul la mai puțin de un deceniu de la moartea lui Antim (ms. rom. 3460).
Importantă este și seria volumelor conținând cronici ale Moldovei și Țării Românești, dintre care se disting manuscrisele 53 și 252, copiate de nepotul lui Neculce, Ioasaf Luca și conținând letopisețele lui Miron Costin, Nicolae Costin și Ion Neculce, manuscrisul 36 cu o altă copie de secol XVIII a letopisețului lui Miron Costin, două miscelanee de cronici muntenești, din secolul XVII (ms. rom. 121) și XVIII (ms. rom. 58) și o copie a Letopisețului cantacuzinesc de la 1747, cu însemnările de lucru ale lui Nicolae Bălcescu (ms. rom. 5675).
Au fost alese de asemenea texte care constituie cele dintâi realizări în limba română în domenii precum literatura juridică (Pravila ritorului Lucaci, așa cum este cunoscut manuscrisul moldovenesc 692 din 1581, cu secvențe de traducere interliniară în limba română, Nomocanonul în traducerea lui Mihail Moxa, în manuscrisul 2471 din 1658) sau muzica psaltică (prima psaltichie în limba română cuprinsă în manuscrisul 61, cu traduceri și adaptări realizate la îndemnul lui Antim Ivireanul de Filothei sin Agăi Jipei, lucrare dedicată domnitorului Constantin Brâncoveanu).
Câteva manuscrise slave și grecești completează selecția cu textele novotestamentare (Tetraevangheliar și Faptele Apostolilor), cu scrieri fundamentale din literatura patristică (Sf. Vasile cel Mare, Grigore din Nazianz, Ioan Chrisostomul, Ioan Damaschin) sau din literatura teologică bizantină (Josephus Bryennios). Remarcabile sunt manuscrisele copiate și miniate de Gavril Uric (ms. sl. 122, 136) și Teodor Mărășescu (ms. sl. 10, 93), artiști caligrafi reprezentativi pentru școala de la Neamț din epoca lui Ştefan cel Mare. Un exemplu de artă caligrafică muntenească îl constituie manuscrisul slav 202 (Apostol), copiat în 1518, de Dragomir diac din Craiova, din porunca lui Preda Craiovescu.
Corpusul de 60 de manuscrise propus de proiectul „Medievalia”, această colecție digitală online, se constituie astfel într-un un instrument de lucru util pentru specialiștii și cunoscătorii de cultură veche românească, permițând reîntoarcerea la manuscrisele originale. Parcurgerea tuturor acestor repertorieri, referitoare la doar câteva din momentele-cheie ale istoriei culturii române, a necesitat un efort de sinteză susținut, trimițând utilizatorul într-o lume a trudei firești și neostenite asupra Cuvântului – și asupra cuvintelor tuturor celor de dinaintea noastră.

 

Gabriela Dumitrescu

0066a tifetz

logo eea grants
logo program patrimoniu ro
logo mc
UMP ro